Anatomia provocărilor din două decenii de branding
După patru ani în care businessul creștea, echipa și ea se consolida, iar direcția părea limpede, a venit iarna lui 2009.
O iarnă în care recesiunea, apărută undeva aparent departe de noi, ne-a ajuns din urmă cu o viteză care ne-a surprins. Am realizat atunci cât de organic suntem legați unii de alții, mici sau mari, pe orice continent și cât de repede se poate schimba direcția unui business atunci când economia respiră altfel.
Într-o dimineață, a început să se vadă.
Bugetele se opreau.
Proiectele se amânau.
Telefonul suna cu vești de „revenim noi”, „nu e momentul”, „să mai vedem”.
A fost clipa în care am înțeles un adevăr care m-a însoțit în toți acești ani: brandingul este, pentru multe companii, cel mai îndepărtat punct de pe orbită atunci când economia intră în turbulențe.
Nu pentru că nu ar fi valoros.
Ci pentru că este legat profund de viitor.
Iar când prezentul doare, viitorul se pune pe pauză.
Pentru antreprenorii cu businessuri subfinanțate, suprasolicitate, mereu în echilibru fragil, a fost momentul în care au trebuit să aleagă între salarii, stocuri, rate și branding.
Și, inevitabil, brandingul a fost pus pe raft.
În 2009 am simțit pentru prima dată ce înseamnă să fii în „prima linie”, chiar dacă nu vinzi produse fizice.
Când antreprenorii intră în defensivă, brandingul e primul amânat.
Și, poate mai dureros decât orice, am văzut cât de singur ești ca business mic în vremuri de criză.
Atunci când „cei mari” se retrag în logica lor de supraviețuire, nu mai există spațiu pentru vreun “altruism” față de businessurile mici.
Individualismul crește proporțional cu frica.
2020 - Pandemia. Un altfel de val
Zece ani mai târziu, în 2020, lumea părea că se oprește din nou.
Îmi amintesc perfect începuturile: zilele în care stăteam toți online, cu fețele luminate de ecrane și cu sufletele adunate în colțuri diferite ale casei, încercând să înțelegem ce urmează.
Ne pregătiserăm mental pentru o încetinire, pentru proiecte amânate, bugete tăiate, incertitudine.
Dar, surprinzător, realitatea s-a așezat de data asta altfel.
Au început să apară proiecte doar din discuții online, fără deplasări, fără întâlniri de curtoazie, fără ritualurile clasice ale începutului de colaborare.
Majoritatea veneau de la companii conduse de antreprenori curajoși, cu un ADN în care mai exista dorința de a lupta și, uneori, instinctul acela de a face ceva contraintuitiv atunci când toți ceilalți pun frână, așa cum pare, adesea, brandingul.
Paradoxal, pandemia nu a fost cel mai dificil moment pentru noi.
A activat clienți existenți, i-a apropiat de noi, i-a făcut să ne răspundă mai repede, mai sincer, mai uman.
Și, poate cel mai important, a fost o perioadă în care echipa a crescut.
Am avut șansa să aducem alături de noi oameni deosebiți, pe care nu i-a speriat distanța și care au simțit că pot construi cu noi indiferent de distanță sau de felul în care colaboram.
Am ținut aproape prin întâlnirile noastre live, în zile dedicate, când ne strângeam pe terasa biroului și ne reaminteam bucuria de a respira același aer, chiar și într-o lume în schimbare.
Pentru echipă, a fost o perioadă de desprindere și descoperire: un nou mod de a lucra, de a relaționa, de a ne organiza procesele și de a aborda proiectele.
Un val diferit.
Nu unul care ne-a lovit, ci unul care ne-a reconfigurat.
Astăzi, după 20 de ani - O altă formă de volatilitate
Ultimii doi ani au adus un tremur diferit.
Nu abrupt, nu uniform, ci în valuri.
Antreprenorii sunt mai obosiți ca oricând, mai presați de operațional, mai strânși în colțul deciziilor care țin businessul în viață.
Proiectele cu instituțiile publice s-au diminuat, iar, ca într-un joc de domino, interdependențele firești din lumea de business au creat un vid, o paralizie care s-a simțit în toate direcțiile.
Și, inevitabil, brandingul rămâne ultimul pe listă.
Pentru că brandingul are nevoie exact de ceea ce crizele refuză să ofere:
- timp,
- claritate,
- perspectivă,
- spațiu mental.
Cel mai apăsător lucru din acești 20 de ani
Nu a fost un client anume.
Nu un proiect.
Nu un refuz.
Nici măcar un eșec.
Cel mai dificil a fost să simțim pulsul economiei înaintea altora.
Să fim prima verigă care se lovește de incertitudine.
Prima tăiată.
Prima amânată atunci când antreprenorii trec în modul de supraviețuire.
Și asta nu lovește doar în cifre.
Lovește în energia creativă.
În ritmul intern.
În tot ceea ce înseamnă viața unei agenții de branding.
Cum am dus aceste momente
Cu reziliență multă, în forme pe care nu le înveți în nicio carte.
Cu credință în ideea că brandingul, fiind despre viitor, rămâne valid chiar și când prezentul se clatină.
Și, mai ales, cu echipa care au rămas, a construit, a sperat și a susținut brandul nostru.
Și cu o înțelegere care a devenit fundație pentru noi: un brand puternic se construiește în vremuri bune și se confirmă în vremuri grele.
De aceea am mers înainte cu fiecare din aceste momente.
Pentru că, după 20 de ani, am învățat că realitatea e aceeași: perioadele dificile nu ne opresc.
Ne calibrează.
Ne rafinează.
Ne așează și mai bine rolul muncii noastre.
